E sfârşit de iunie.

Mirosul de tei şi de asfalt ud, briza rămasă cu mult în spatele unei furtuni, sunetul traficului slab din toi de noapte, parcarea aproape goală ce i se întinde în faţă... Simţurile i-au luat-o razna!
Brusc, o rupe la fugă pe scări, coborând câte 3-4 trepte deodată, lăsând câteva luni şi câteva chipuri în spate.

Aleargă pe mijlocul străzilor goale şi pe alei pustii, îmbrăcat doar în pijamale şi fără o destinaţie precisă...

Aleargă până când muşchii îi ard de extenuare, iar inima îi pompează sânge aproape fiert...

Apoi începe să alerge şi mai repede, şi mai determinat...

Transpiraţia i se scurge pe frunte, pe ochi, pe obraji, ca nişte lacrimi, apoi se termină sărate pe buze...

Ar vrea să smulgă hainele de pe el, părându-i că îl încetinesc...

Cade secerat intr-o intersecţie, şi rămâne lipit de asfalt, respirând de parcă ar vrea să inhaleze tot aerul de pe lume şi holbându-se la un semafor. Verde. Roşu. Verde. Roşu. Verde...

Se ridică şi se uită spre cer. Deja începe să răsară soarele. Nu a mai avut senzaţia asta de foarte mult timp. Îl dor ochii de la lumina naturală. I-a lipsit mult... Înainte, adora să se plimbe prin parc după-amiaza. Îl încânta imaginea atâtor persoane care zâmbesc şi se simt bine. Spera să îşi reia acest obicei. Îi e foarte dor de parcul lui...

See also:
JustSomeLyrics
77
77.3
Westlife 1. Home Lyrics
Dalmata Gata Vanidosa Lyrics